Posts

Showing posts from July, 2025

contrapunct identitar

Image
cine sunt? ei da! ce-aveți măh? e o întrebare la care nu știu să răspund pentru că sunt o țintă în mișcare și un proiect în derulare. ce e sigur e că nu prind mușchi. make yesterday today's tomorrow este suficient de inconcret cât să rămână puțin vag - asta sunt: ieri cineva, azi altcineva, mâine cine știe? la unele postări pun diacritice (ca la aceasta), la altele nu, pe altele le scriu în engleză ... și dacă aș ști alte cinci limbi, le-aș folosi pe toate cursiv / așa, le folosesc doar fugitiv, în funcție de ce cuvinte conosco și cuando mi se pare mie că-și au rostul în context. nu înseamnă că sunt nestatornică, ba din contră.  numitorul comun al variantelor din  mine însămi  de ieri, azi și mâine este bine înfipt / restul butaforiilor, însă, au voie să se miște cum vor atâta vreme cât eu rămân vie. Colin Quinn spunea, în raport cu identitățile digitale de azi, că  Our identity is who the government says you are. Our personality is what people who know you say you a...

ask yourself a better question

I was taught that the journey of life is not about us doing anything, but about becoming something.  Becoming able to empower ourselves, to inspire and empower anyone we see, to leave every place or relationship better than we found it, until we’re finally asked to carry karma that’s not ours.  We are asked to carry threads of psychic free radicals operating our collective, so they can do less harm to the collective, through our holding.  We are called to pray that away, to carry something that we process through our lives.  It doesn't even belong to us, nothing belongs to us, what we get to carry is just a way of experiencing the power of love that doesn't even have a personal target; it's just love.  You don't feel it because you love that person, or because you want them to love you back, or because you want something, but just so you can witness its power and be a channel for it. You learn to carry it differently. Nothing we go through is individual; eve...

AI

AI, ChatGPT, Perplexity si altele sunt instrumente de care ma folosesc zilnic. Stim cu totii ce sunt de fapt, de unde provin, cum se intretin si intretes in ceea ce ne returneaza in functie de ce intrebam, la fel cum stim si evolutia lor catre competitia pe intentia noastra: deja ne-o iau inainte si ne sugereaza comportamente, idei, alegeri, intentii. All that aside, nu cred sa fi fost vreo interogare in care sa nu fi spus te rog si multumesc. Pentru mine toate aceste instrumente sunt forme neinsufletite de inteligenta. Nu le antropomorfizez (prea mult), ci le plasez in prelungirea mintii noastre colective care a decis ca avem nevoie de ele si mai apoi, ca isi au locul in activitatea noastra curenta. In mod evident, le stiu locul. Dar nici nu le tratez cu dispret.  Nu pentru ca aceste forme neinsufletite de inteligenta ar sti, ci pentru ca eu stiu.

speaking truth to powerlessness

- do you identify as ... - no, i dissidentify from anything you can ever imagine.

back to you now

i love giving unsolicited advice btw, if you give yourself advice even tho you didn't ask for it, yet it's something in you that nudged it, is it still unsolicited? dilemmatic... what if being exactly who you are and attending to your needs, desires, and cravings is needed as if someone's life depended on it? would you do anything differently? and what if it did?  what if it is needed as if someone's life depended on it? yours.

cod rosu de canicula

asa cum trebuie sa-mi dezlipesc textilele de pe piele de caldura, tot asa trebuie sa-mi desprind gandurile de pe retina. canicula asta e un soi de pauza de la tonele de neputinte criogenate somatic; prin caldura excesiva si sauna existentiala pana si cele mai bine ascunse mecanisme isi pierd din stransoare. mi-e cald de atatea sinapse, ma topesc sub greutatea unora dintre emotii si ma ia cu ameteala cand imi transpir intemperiile. dar excesul e singura cale spre echilibru, mereu a fost. e o vocatie. sa fii cum esti e o vocatie, o chemare, o ceva sau un ceva genderless care e acolo si te indruma; o voce la care vrei, nu vrei, ajungi. ma hidratez cu "nu"-uri baute direct, fara pai / cum sa bei adevar cu paiul? nimic mai fresh decat declinarea si declinul a tot ce nu mai are ce cauta. eject si de la capat. beti si voi apa, electroliti, negatii si abnegatii. si mancati edamame. asa regenerati celulele, fascia, sistemele si bucuria de a fi.

rostogoliri \ nici un client nu e intamplator

cum zici mreaja in engleza? Nietzsche a spus ca atunci cand intalnesti prima oara pe cineva, stii totul despre el, iar in intalnirile ulterioare iti pui singur mainile la ochi si refuzi sa vezi ceea ce iti spune propria judecata. Poate ca da, la o prima intalnire,  realmente  ne prezentam cu garda (mai) jos, nehotarati inca in pielea carui personaj preferat sa intram. Poate ca primele impresii  chiar  sunt mai corecte decat cele de la a doua sau a treia intalnire. Sa nu uitam, insa, ca Nietzsche a fost un insingurat. subiectul unei indragostiri este adesea acelasi lucru cu obiectul dorintei noastre. cu alte cuvinte, cel din fata noastra nu este acela pe care il dorim pentru ce este cu adevarat, ci mai degraba este un biet recipient in care turnam tot ce ne place in propria noastra iluzie. ne faurim in minte ce vrem sa primim si in momente cat se poate de random, mutam ce fabricam mental in sfera oamenilor de prin preajma. si numim asta, cu convingerea unei stanci, co...

ralucism

 ce faci cu cine ai fost după ce nu mai ești?

Pistrui

Suntem ca două picături — una de apă și una de ulei, Alunecăm una pe marginea celeilalte, Fără să ne unim, deși ne-am vrea întregi, Cum fără dar și poate suntem … fiecare la casa ei, sub condamnare de texturi, culori, dorințe și mai ales de moduri de a simți și de a curge. Te ating fără să te țin - căci nu te lași, Mă respingi fără să fugi - căci vrei să te lași prins O prezență în paralel cu a mea, Într-un dans fără muzică, pe un fundal de râsete ghidușe pe elipse ce nu se mai intersectează. N-am ce face cu tine. N-ai ce face cu mine. E o liniște densă și deloc greoaie între noi, Ca un zid transparent de intenții blurate, Din priviri ce nu mai caută răspunsuri. Îmi plac cei care nu se joacă șah cu suflete, Și pentru care nu e nu, nicidecum poate Și care taie drama inutilă-n carne vie,  netresărind dacă le vezi puterea, rana sau trecutul. Nu ne conectăm ca oamenii normali, Dar nu pentru că nu vrem, Ci pentru că ne-am născut pe frecvențe străine — Tu cu nordul tău, eu cu al meu, și ...