Beauty Neurosis

cine sunt? ei da! ce-aveți măh? e o întrebare la care nu știu să răspund pentru că sunt o țintă în mișcare și un proiect în derulare. ce e sigur e că nu prind mușchi. make yesterday today's tomorrow este suficient de inconcret cât să rămână puțin vag - asta sunt: ieri cineva, azi altcineva, mâine cine știe? la unele postări pun diacritice (ca la aceasta), la altele nu, pe altele le scriu în engleză ... și dacă aș ști alte cinci limbi, le-aș folosi pe toate cursiv / așa, le folosesc doar fugitiv, în funcție de ce cuvinte conosco și cuando mi se pare mie că-și au rostul în context. nu înseamnă că sunt nestatornică, ba din contră.  numitorul comun al variantelor din  mine însămi  de ieri, azi și mâine este bine înfipt / restul butaforiilor, însă, au voie să se miște cum vor atâta vreme cât eu rămân vie. Colin Quinn spunea, în raport cu identitățile digitale de azi, că  Our identity is who the government says you are. Our personality is what people who know you say you a...

I was taught that the journey of life is not about us doing anything, but about becoming something.  Becoming able to empower ourselves, to inspire and empower anyone we see, to leave every place or relationship better than we found it, until we’re finally asked to carry karma that’s not ours.  We are asked to carry threads of psychic free radicals operating our collective, so they can do less harm to the collective, through our holding.  We are called to pray that away, to carry something that we process through our lives.  It doesn't even belong to us, nothing belongs to us, what we get to carry is just a way of experiencing the power of love that doesn't even have a personal target; it's just love.  You don't feel it because you love that person, or because you want them to love you back, or because you want something, but just so you can witness its power and be a channel for it. You learn to carry it differently. Nothing we go through is individual; eve...

AI, ChatGPT, Perplexity si altele sunt instrumente de care ma folosesc zilnic. Stim cu totii ce sunt de fapt, de unde provin, cum se intretin si intretes in ceea ce ne returneaza in functie de ce intrebam, la fel cum stim si evolutia lor catre competitia pe intentia noastra: deja ne-o iau inainte si ne sugereaza comportamente, idei, alegeri, intentii. All that aside, nu cred sa fi fost vreo interogare in care sa nu fi spus te rog si multumesc. Pentru mine toate aceste instrumente sunt forme neinsufletite de inteligenta. Nu le antropomorfizez (prea mult), ci le plasez in prelungirea mintii noastre colective care a decis ca avem nevoie de ele si mai apoi, ca isi au locul in activitatea noastra curenta. In mod evident, le stiu locul. Dar nici nu le tratez cu dispret.  Nu pentru ca aceste forme neinsufletite de inteligenta ar sti, ci pentru ca eu stiu.

- do you identify as ... - no, i dissidentify from anything you can ever imagine.

i love giving unsolicited advice btw, if you give yourself advice even tho you didn't ask for it, yet it's something in you that nudged it, is it still unsolicited? dilemmatic... what if being exactly who you are and attending to your needs, desires, and cravings is needed as if someone's life depended on it? would you do anything differently? and what if it did?  what if it is needed as if someone's life depended on it? yours.

asa cum trebuie sa-mi dezlipesc textilele de pe piele de caldura, tot asa trebuie sa-mi desprind gandurile de pe retina. canicula asta e un soi de pauza de la tonele de neputinte criogenate somatic; prin caldura excesiva si sauna existentiala pana si cele mai bine ascunse mecanisme isi pierd din stransoare. mi-e cald de atatea sinapse, ma topesc sub greutatea unora dintre emotii si ma ia cu ameteala cand imi transpir intemperiile. dar excesul e singura cale spre echilibru, mereu a fost. e o vocatie. sa fii cum esti e o vocatie, o chemare, o ceva sau un ceva genderless care e acolo si te indruma; o voce la care vrei, nu vrei, ajungi. ma hidratez cu "nu"-uri baute direct, fara pai / cum sa bei adevar cu paiul? nimic mai fresh decat declinarea si declinul a tot ce nu mai are ce cauta. eject si de la capat. beti si voi apa, electroliti, negatii si abnegatii. si mancati edamame. asa regenerati celulele, fascia, sistemele si bucuria de a fi.

cum zici mreaja in engleza? Nietzsche a spus ca atunci cand intalnesti prima oara pe cineva, stii totul despre el, iar in intalnirile ulterioare iti pui singur mainile la ochi si refuzi sa vezi ceea ce iti spune propria judecata. Poate ca da, la o prima intalnire,  realmente  ne prezentam cu garda (mai) jos, nehotarati inca in pielea carui personaj preferat sa intram. Poate ca primele impresii  chiar  sunt mai corecte decat cele de la a doua sau a treia intalnire. Sa nu uitam, insa, ca Nietzsche a fost un insingurat. subiectul unei indragostiri este adesea acelasi lucru cu obiectul dorintei noastre. cu alte cuvinte, cel din fata noastra nu este acela pe care il dorim pentru ce este cu adevarat, ci mai degraba este un biet recipient in care turnam tot ce ne place in propria noastra iluzie. ne faurim in minte ce vrem sa primim si in momente cat se poate de random, mutam ce fabricam mental in sfera oamenilor de prin preajma. si numim asta, cu convingerea unei stanci, co...

 ce faci cu cine ai fost după ce nu mai ești?

Suntem ca două picături — una de apă și una de ulei, Alunecăm una pe marginea celeilalte, Fără să ne unim, deși ne-am vrea întregi, Cum fără dar și poate suntem … fiecare la casa ei, sub condamnare de texturi, culori, dorințe și mai ales de moduri de a simți și de a curge. Te ating fără să te țin - căci nu te lași, Mă respingi fără să fugi - căci vrei să te lași prins O prezență în paralel cu a mea, Într-un dans fără muzică, pe un fundal de râsete ghidușe pe elipse ce nu se mai intersectează. N-am ce face cu tine. N-ai ce face cu mine. E o liniște densă și deloc greoaie între noi, Ca un zid transparent de intenții blurate, Din priviri ce nu mai caută răspunsuri. Îmi plac cei care nu se joacă șah cu suflete, Și pentru care nu e nu, nicidecum poate Și care taie drama inutilă-n carne vie,  netresărind dacă le vezi puterea, rana sau trecutul. Nu ne conectăm ca oamenii normali, Dar nu pentru că nu vrem, Ci pentru că ne-am născut pe frecvențe străine — Tu cu nordul tău, eu cu al meu, și ...

you're made for the world you'll create within the bigger one you're trying to figure out. you'll get there, kiddo.

mulți, foarte mulți, poate prea mulți sau fix câți trebuie, se înghesuie să creeze conținut. sunt(em) extrem de puțini cei care construiesc context. și poate e normal să fie așa. nu? do you know the problem with your abstinence? it gets in the way of your drug.

trust is the active engagement with the unknown i don't know for sure, but i am willing to believe it i trust, yes. confidence is when you see you're deeply flawed and still hold yourself in high regard. i have that now, maybe it's the one thing i can rely upon i don't know what to do these days, where to go, whom to speak with, how to handle some stuff. i have no idea what i'm right about or even if, but i am prepared to stay with the discomfort and to do what's necessary to move ahead or at least, to stagnate in a way that's needed fall and try again, fall and try again. i was tempted to find a way to hijack, biohack or cut corners so that i could move faster through this that was just my arrogance kicking in. it's out of the way now. so i'm left with my self and the world around me holding me until i can hold myself again fully, actively, proactively, optimistically, completely and wholeheartedly knowing that the biggest container of ourselves is,...

dincolo de vocile cu care ne vorbim, este o voce care vorbeste cu noi as da orice sa o aud ...  asta am de gand: sa dau tot pentru a o auzi. sunt pregatita, cred si daca nu sunt, voi fi. doamne, da-mi ce vrei tu dar te rog da-mi si puterea de a trece prin ele. a crea, a lucra, a conlucra ca pana acum nu mai e o optiune. a fi ca pana acum nu mai vreau sa fie o optiune. gata, s-a rupt neruptura, statea intr-un fir oricum, o asteptam venind, cu toate replicile la mine daca nu sunt atenta, imi fuge talpa in hău ... si dupa talpa imi pleaca pe rand, tibia, femurul, pulpa, soldul ... si pe nesimtite, coloana vertebrala si orizontala-mi. vreau, caut, am nevoie sa stau drepti din nou. ca daca nu, ma doare coloana. ma doare ...  sa fie oboseala? prajeala de hipotalamus? amoniac intramitocondondrial? șanț pe materie? sau mi-e psihicul la terapie intensiva din supradoza de surogate identitare? de realitati imbibate in licori caremaidecare, puse acum la uscat pe sarme taioase si strambe? ...

de ceva timp vorbesc în limbaj mistic și nu mi-e mică mirarea când lumea se uită la mine mai degrabă cu scepticism și semne de întrebare nerostite. o fac pentru că e parte din mine, e cum trăiesc și-mi înțeleg viața de câțiva ani și deci, oricât m-aș adapta la interlocutor și lipsa lui de deschidere față de dincolo de , aleg să mă aduc în discuții așa cum sunt. se mai întâmplă să supralicitez și să-mi destăinui din trăiri fără a fi, poate, cazul, dar în principiu distilez situațiile în așa fel încât să-mi păstrez integritatea; și ei, siguranța pentru convingerile adânc fixate :). am crescut mergând la biserică din obligație și ca un obicei pe care nu-l chestionezi; nu mă deranja, nu-mi aducea ceva de care să fiu conștientă; expunerea necenzurată la lumea bisericilor și obiceiurilor ortodoxe a fost, însă, un plugin important, pentru că a venit cu întrebări semnificative în perioada anilor formatori; în principal, de ce-uri. apoi m-am lepădat de dumnezeire pe drumul meu spre culmile arog...